Sari la conținut

Ranuccio al II-lea, Duce de Parma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ranuccio al II-lea

Portret al lui Ranuccio II de Jacob Denys
Date personale
Născut17 septembrie 1630(1630-09-17)
Parma, Parma
Decedat (64 de ani)
Parma, Parma
Înmormântatbasilica di Santa Maria della Steccata[*][[basilica di Santa Maria della Steccata (church in Parma, Italy)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiOdoardo Farnese, Duce de Parma
Margherita de Medici
Frați și suroriAlejandro Farnesio[*][[Alejandro Farnesio (Spanish politician and military personnel (1635-1689))|​]]
Princess Caterina Farnese of Parma[*][[Princess Caterina Farnese of Parma ((1637-1684))|​]]
Maria Maddalena Farnese[*][[Maria Maddalena Farnese (Parmese Royal)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarguerite Yolande de Savoia
Isabella d'Este
Maria d'Este
CopiiMargherita Maria, Ducesă de Modena
Oddoardo, Prinț Ereditar de Parma
Francesco, Duce de Parma
Antonio, Duce de Parma
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParma ()[1]
Piacenza[1] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană[2] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăCasa de Farnese
Duce de Parma
Domnie11 septembrie 1646 – 11 decembrie 1694
PredecesorOdoardo I
SuccesorFrancesco
Semnătură

Ranuccio II Farnese (n. , Parma, Ducatul Parmei⁠(d) – d. , Parma, Ducatul Parmei⁠(d)) a fost al 6-lea Duce de Parma și Piacenza din 1646 până la moartea sa și Duce de Castro din 1646 până în 1649.

Naștere și succesiune

[modificare | modificare sursă]

Ranuccio a fost fiul cel mare al lui Odoardo Farnese, al 5-lea duce suveran de Parma, și al soției sale, Margherita de Medici. După moartea bruscă a tatălui său, la doar 34 de ani, Ranuccio i-a succedat ca duce. Cum el era minor, primii doi ani ai domniei sale au fost sub regența unchiului său, Francesco Maria Farnese, și a mamei sale.

Ranuccio a aparținut Casei de Farnese, fondată de Papa Paul al III-lea. Ducii Farnese au domnit în Parma și Piacenza de când fiul nelegitim al Papei Paul, Pier Luigi Farnese, a primit ducatul în posesie. Pier Luigi a fost, de asemenea, Duce de Castro, un titlu conferit de către tatăl său, după ce acesta din urmă a creat teritoriul din ținuturile recuperate după moartea lui Ranuccio cel Bătrân, fratele mai mic a lui Pier Luigi.

Conflicte cu papalitatea

[modificare | modificare sursă]

În timpul domniei tatălui său în Castro, un fief farnese în statele papale de nord ale Romei, pe care Barberini (familia Papei Urban) erau dornici să-l dobândească, a provocat ca Odoardo să fie excomunicat în 1641.

Ranuccio a refuzat să ramburseze datoriile contractate de către tatăl său, în ciuda faptului că acesta din urmă a semnat un tratat de pace prin care urma ca acest lucru să se întâmple. De asemenea, el a refuzat să-l recunoască pe noul episcop de Castro, numit de succesorul Papei Urban, Papa Inocențiu al X-lea. În 1649, noul episcop, cardinalul Cristoforo Giarda, a fost ucis în drumul său spre Castro. Papa l-a acuzat pe Ranuccio de crimă și ca represalii forțele loaiale papei au asediat Castro. În luna august a aceluiași an, trupele parmeneze au fost zdrobite, nu departe de Bologna, și Ranuccio a rămas fără mijloce de a-și obține înapoi fieful, în ciuda încercărilor sale de a-l cumpăra înapoi cu bani.

În 1672 el a cumpărat principatele Bardi și Compiano. În ultimele zile ale domniei sale, ducatul a suferit foarte mult de prezența trupelor imperiale, care luptau în disputa dintre Victor Amadeus al II-lea de Savoia și Franța.


  1. ^ a b RKDartists, accesat în  
  2. ^ IdRef, accesat în